🇷🇴 Povestea unei sinusoide

Totul pornește de la zero. Bineînțeles, uneori, înainte de acel zero a mai fost ceva. Sau poate așa ne place să credem din cauză că nimicul e imposibil de imaginat pentru mintea umană. Înainte de Big Bang ar fi putut exista un întreg alt „Univers” în care timpul să fi curs invers și în care curcubeul să fi avut doar nuanțe de gri, iar roșul să fi fost o non-culoare. Sau poate chiar nu a fost nimic, poate nici măcar acel zero de la care să fi pornit. În acest caz, poate că cineva ar fi trebuit să creeze acel zero peste care să aștearnă o infinitate de alte numere, culori, sunete și experiențe.

Acel cineva, în multe interpretări, reprezintă infinitul, lipsit de limitările care nouă ne sunt atât de evidente. Dar chiar din limitările noastre, noi am creat imaginația pentru a ne ajuta să le ascundem. Iar folosindu-ne de imaginație, nu seamănă și infinitul cu un zero leșinat din cauza unei curele prea strâmte?

Pare că orice facem, din când în când ajungem iar la câte un zero. Doar că uneori contează și de unde ajungem la el și în ce direcție ne uităm după ce l-am lăsat în urmă. Alteori, dacă nu suntem pe fază, toate acestea se schimbă și ne trezim într-un loc necunoscut. Iar dacă ne grăbim mereu să îl lăsăm pe zero în urmă, vom găsi că următoarele ne apar în cale cu o frecvență și mai mare.

Cu toate astea, totul pornește de la zero.